Ultima ora

Au trecut sărbătorile de iarnă. Marea masă de porci a rămas, porcăriile cresc. Problema e la DNA



A trecut, de mult, Ignatul. Ziua când creștinii sacrifică porcul pentru sărbătorile Crăciunului.
Au trecut și sărbătorile de iarnă.
Dar porcul nostru este deștept. El a scăpat. El scapă mereu. Și în cazul retrocedărilor, și al asfaltărilor, și al licitațiilor, și al ilegalităților cu bani publici, și al drumurilor făcute pe hârtie.
Nu există situație din care să nu scape pentru că, din cauze diverse, el este alunecos.
Deși are cuțitul la gât scapă. Sau ajunge după niște gratii, unde, în continuare, o duce bine.
Și acolo are mâncare, bună, aleasă.
Și se pune din nou la îngrășat. Poate pentru sezonul viitor.
Nu știu dacă Institutul Național pentru Statistică o fi făcut vreun calcul să vadă ce număr de porci pe cap de locuitor am avut, în fiecare județ, în ultimii ani. Din cei propuși spre tăiere și au scăpat.
Eventual pe capitolele de care aminteam ceva mai devreme: asfaltări, retrocedări, drumuri, și tot felul de porcării.
Este posibil ca porcii, ăștia, care au scăpat să aibă șoriciul foarte gros. Să nu-și poată înfige dinții în ei așa ușor cei care au astfel de atribuții.
Numai că ei, porcii cu șoriciul gros, se pot înfrupta, din orice.
Ei se pot înghesui la orice troacă. Pentru că ei consideră că totul le aparține. Și grohăie înfiorător dacă li se ia o porție, indiferent cât de mică, din troacă.
Desigur ați putea să-mi spuneți: este o mentalitate specifică porcilor.
Dar, porcul este animalul care poate fi gâdilat ușor. Cu orice. L-ai gâdilat? El se simte bine. Și te recunoaște.
Lui nimic nu-i miroase urât. Troaca din care mănâncă poate fi oricât de mizerabilă. Este de hăpăit? Este bună.
El, porcul, nu are culoare preferată. El este permanent murdar. De mizeria în care se scaldă zilnic.
Porcul vede ceva noroi, el acolo se duce. Și cu cât este noroiul mai gros cu atât se simte mai bine. Pentru că acolo dă el cel mai bine cu râtul. În mizerie.
Cea mai tare chestie la porc este că își trage și familia după el. Deși, porc fiind, nu prea știe ce-i aia familie.
El, de principiu, nu are mamă nu are tată. El este porc prin definiție și prin existență.
Permanent porcul grohăie. Este mereu nemulțumit. Îi trebuie mereu ceva. Orice. Și totul se manifestă prin grohăit. Indiferent cât a mâncat din troaca altuia ori a răsturnat-o, dând cu râtul, el tot nevinovat se consideră.
Se spune că la porci apar și manifestări de canibalism. Mai clar: se mănâncă între ei. Și de asta se bucură unii de la DNA.
Foarte important despre porci: porci au fost, porci sunt și porci vor fi.
Și ar mai fi ceva: porcul a ajuns reprezentativ pentru români. Starea lui explică mult. Doar trebuie s-o înțelegi.
Pentru că-l întâlnim, zilnic, peste tot: deschidem televizorul este acolo, deschidem facebook-ul este acolo, că s-a emancipat, ne ducem la vreo porcărie mai mică sau mai mare, este acolo. Șef. 
Postat: 26.01.2015 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lumea Constantei Designed by Templateism.com Copyright © 2014

Imagini pentru teme create de Jason Morrow. Un produs Blogger.